3 Soluții pentru a-ți salva relația
Despre infidelitate
Infidelitatea este un fenomen pe cât de dureros, pe atât de natural în multe relații, în special cele mai profunde și de durată. Vindecarea după infidelitate este un proces complex în care joacă un rol important iubirea, iertarea dar și rănile produse de infidelitate.
Ce știm despre infidelitate?
- Bărbații și femeile înșală în condiții și cu abordări diferite
- Mecanismele care stau în spatele infidelității sunt în esență aceleași și la bărbat și la femeie
- Infidelitatea este de foarte multe ori o expresie a dorinței de a restabili echilibrul, nu un gest de răutate sau trădare
Știind toate acestea, haideți să vedem cum gestionăm o astfel de situație și mai ales cum să dobândim un punct de vedere mai vast și mai constructiv, care ne permite să prevenim, sau să reparăm mai ușor efectele infidelității în cuplu pentru a salva relația.
Mai știm, atât din statistici cât și din propria experientață, că infidelitatea este principalul motiv al dezbinării relațiilor de cuplu și adesea distruge legături de iubire minunate pentru simplul motiv că unul sau chiar ambii iubiți, reacționează la eveniment pe baza unui impuls de moment sau a unei educații incorecte cu privire la ce este și de ce apare infidelitatea.
Cum se poate repara relația? Cum poate fi salvată de la distrugere atunci când trecem sau am trecut prin experiența mult temută a infidelității?
O altă abordare
Vom prezenta câteva soluții și vom privi rezolvarea din ambele puncte de vedere: al celui care a fost înșelat, dar și a celui care a înșelat.
Să presupunem că tocmai am aflat că iubitul sau iubita are pe cineva în secret sau suntem noi cel sau cea care are o aventură și în cele din urmă am fost prinși sau am mărturisit.
Ce facem mai departe? Când adevărul iese a lumină, asta înseamnă că relația tebuie să se termine, eventual cu trăznete și fulgere? Nicidecum!
Infidelitatea e un punct de răscruce pentru orice relație. E adevărat că unul dintre scenariile care urmează este despărțirea dar nu este singurul și nu este nici cel pe care oamenii îl preferă. Un asemenea cutremur în cuplu poate să fie un mare pas de maturizare, o revoluție în cuplu care poate redefini și reîmprospăta relația, dacă amândoi pun problema într-un mod corect și înțelept.
Aceasta nu înseamnă că infidelitatea e necesară sau e de dorit fiindcă ajută la majoritatea relațiilor, nici vorbă, dar înseamnă că ea nu trebuie să fie neapărat vestitorul apocalipsei pentru un cuplu.
Așadar, care sunt soluțiile? Mai există viață de cuplu după infidelitate? Da, există! Totul este să ținem cont de câteva repere fundamentale și să fim atenți la atitudine, la modul cum acționăm și la modul cum NU reacționăm.
SOLUȚIA 1 – COMUNICAREA
Prin comunicare nu se înțelege simplul fapt că mai vorbim cu celălalt după ce am descoperit că ne-a fost infidel. Desigur, chiar și acest lucru poate să pară un mare efort, mai ales în focurile momentului, când tocmai am aflat și nu ne vine să credem
Nu la acea definiție a comunicării ne referim, ci la actul curajos și matur de a vorbi efectiv despre ce s-a petrecut.
În tumultul acela de emoții, de gânduri care mai de care mai sumbre, mixul de frică, furie, deziluzie, confuzie, revoltă, vinovăție, oamenii au toate șansele să tragă concluzii greșite sau să acționeze din impuls, pentru că își imaginează situația și o deformează sub impulsul acestor emoții copleșitoare și necontrolate
De exemplu, o femeie înșelată își poate imagina că bărbatul a mers cu alta pentru că nu o mai iubește sau pentru că vrea să o părăsească (ceea ce, statistic vorbind, este fals).
Un bărbat care este înșelat va avea o reacție de regulă violentă, fie exterior, fie interior și va considera că femeia l-a mințit întotdeauna, că nu este persoana care el credea că ea este când au început relația, sau va considera că totul e din vina lui, pentru că nu e suficient de bun, de frumos, de bogat etc (aici pot interveni multe programe subconștiente de autosabotare și autominimalizare care s-au format în copilărie).
Pentru a evita aceste scenarii care se declanșează aproape sigur, primul pas este să vorbim, să comunicăm despre ceea ce s-a petrecut.
Ingredientele de bază pentru ca această discuție să fie un succes și să creeze un fundal favorabil vindecării relației sunt sinceritatea și acceptarea. Ce a fost, a fost, nu are sens să ne chinuim cu gânduri de genul „nu pot să cred ce ai făcut” și nici să ne învârtim în jurul adevărului. Situația e reală și evidentă. Tot ce putem face este să o clarificăm, să o înțelegem. Înțelegerea diminuează atitudinea reactivă și ne face lucizi și capabili să luăm decizii conștient și responsabil în relație
REPERE PENTRU O COMUNICARE ARMONIOASĂ ȘI FRUCTUOASĂ ÎN PROBLEMA INFIDELITĂȚII:
Cel care a fost infidel:
E necesar să fie deschis și să împărtășească ce anume l-a făcut să caute fericirea într-o altă relație. Sigur, este o adevărată „aruncare în gol”, să îți expui toate intimitățile și toată dinamica sufletească în fața unei ființe care în acele clipe este supărată pe tine , însă e un gest care poate reclădi rapid intimitatea și mai ales încrederea
Nu este vorba de o autoînvinovățire, ci doar de a oferi acces ființei iubite la acele laturi ascunse ale sufletului său, acea zonă neunoscută care e o imensă sursă de insecuritate, odată ce s-a aflat despre infidelitate
Această mărturisire sinceră și dialogul deschis despre ce s-a întâmplat, ce a gândit sau ce a simțit persoana infidelă etc are efectul de a dezamorsa mecanismul dezamăgării și șocul partenerului înșelat, astfel încât să nu se repeadă la concluzia sumbră „Nu ești cum credeam. Nu te mai recunosc”
Cel care a fost înșelat
E foarte important ca cel care e așa-zisa victimă a infidelității să fie foarte atent la reacțiile sale, pentru că într-o astfel de situație, pe el/ea pică „greul” primei etape de reconciliere
În comunicarea cu partenerul, atunci când vorbesc despre ce s-a petrecut, este impotant să urmărească să îl asculte, să înțeleagă motivele celuilalt. Este crucial ca dorința de armonie să fie mai mare decât dorința de dreptate
Un mic truc util în această direcție este să îl asculte pe partener ca și cum ar fi o persoană pe care abia acum o cunoaște, și pur și simplu să îi descopere universul interior, fără a mai căuta să îl judece sau să îi impute ceva
Bineînțeles, nu este ușor, să îl asculți pe celălalt cu calm atunci când te simți rănit și îți vine să îi spui vreo două, însă e o atitudine mult mai constructivă atât pentru cel rănit, cât și pentru relație. Pe de o parte, cel care e rănit poate să își modifica punctul de vedere și să se pună în locul celui infidel care, chiar dacă a greșit, a acționat din alte motive decât cele de care de obicei este bănuit la început. Pe de altă parte, simplul fapt că este ascultat și că i se oferă șansa să spună ce are pe suflet înseamnă pentru cel infidel un mare pas înainte în reconstruirea încrederii în partener și chiar îl poate ajuta să se deschidă din nou și să prețuiască ființa iubită.
Este bine ca în această discuție, cel înșelat mai mult să asculte și să pună întrebări, nu neapărat sa traga concluzii, pentru ca celălalt să nu se simtă încolțit sau condamnat (pentru că tentația de a îl condamna va fi mare)
Cei doi pot face împreună chiar o retrospectivă a perioadei de criză sau a perioadei mai puțin plăcute din relație, care de regulă precede infidelitatea, și își por clarifica reciproc unele lucruri pe care până atunci le era teamă să le spună sau să le ridice la fileu
Regula de aur este să existe un dialog deschis și politicos, fără mânie și fără părtinire
Comunicarea nu înseamnă doar ce spunem verbal, ci și tot ceea ce ține de mimică, postură a trupului, etitudine corporală, ton al vocii. E important cînd discutâm subiectul spinos al infidelității să stăm unul lângă celălalt, sau față în față dar aproape. Tonul e cel mai bine să fie unul al unei conversații normale, nu prevestitor de scandal. Oamenii comunică sincer și cu acuratețe atunci când se simt în siguranță și când simt că mediul este prietenor sau cel puțin neutru.
SOLUȚIA 2: AMINTIȚI-VĂ DE CEEA CE E BUN ȘI FRUMOS ÎN RELAȚIE
În perioada de recuperare după o criză cauzată de infidelitate, e aproape garantat că atmosfera în cuplu va fi oarecum sumbră sau alb-negru: unul este rănit și s-a simțit trădat iar celălalt se simte vinovat și nu știe cum să se răscumpere
Tendința este ca partenerul înșelat să se focalizeze atunci pe defectele celuilalt sau să accentueze ideea că celălalt i-a trădat încrederea și l-a făcut să sufere. Este o autovictimizare justificată, dar inutilă.
În această perioadă, mult mai bine ar fi să ne amintim de tot ce ne place unul la celălalt, de calități, de primele întâlniri, de momentele noastre frumoase împreună, de momentele când am râs cu lacrimi sau când am trăit clipe foarte fericite împreună
Orice criză relațională creează un reset, curăță terenul psihoemoțional din cauza intensității. Problema e că oamenii, fără să realizeze, plantează semințe rele pe acel teren, metaforic vorbind. Odată ce criza a trecut și a fost discutată, decât să rememorăm ce greu a fost, e mult mai bine să ne amintim de tot ceea ce e minunat și frumos în acea relație – în general constatăm că avem mult mai multe motive să ne bucurăm de relație decât avem motive să fim nemulțumiți
Astfel se poate reface puntea afectivă dintre cei doi, iar această punte va fi exact ceea ce avem nevoie ca să trecem dincolo de acea criză în cuplu, să mergem mai departe împreună.
SOLUȚIA 3: IERTARE ȘI ASUMARE
Probabil acum deja pare scandalos, dar ambii iubiți au o răspundere (ca să nu îi spunem vină) atunci când unul, sau amândoi, ajung să aibă aventuri.
Pansamentul pentru orice rană sau ruptură între parteneri este iertarea: o iertare cerută sincer și autentic de către cel care a greșit dar și o iertare oferită cu iubire și încredere de către cel rănit
Este fundamental ca amândoi să își ceară reciproc iertare pentru partea care le-a revenit lor în declanșarea și avansarea acelei probleme din relație. În felul acesta se blochează și fenomenul nefast de proiecție reciprocă: fiecare privește în propria ogradă și nu mai are tendința să dea vina pe celălalt
A ne cere iertare nu este suficient, este necesr și să ne asumăm lecția învățată. Aceasta înseamnă să ne recunoaștem fiecare partea de responsabilitate în declanșarea dar și în rezolvarea crizei.
Astfel, infidelitatea unuia încetează să mai fie „problema lui” și devine o provocare a cuplului.
Asumarea răspunderii consolidează încrederea și oferă celui rănit un impuls afectiv care îl face să fie dispus să mai dea o șansă relației, iar pe cel care a greșit îl ajută să se maturizeze lăuntric și îi oferă un suoprt solid pentru a își modifica modul de a pune problema astfel încât să nu mai repete greșeala
